Motocicletele Chopper-temă facultate

Acum câteva zile căutam un subiect care să mă ajute să-mi fac tema la Jurnalism online.În căutările mele pe google am găsit ceva care mi-a captat atenția, nu e ceva la care nu v-ați aștepta din partea mea, însă motocicletele Chopper îmi plac foarte mult.Toată tema a plecat de la acestă afirmație:”Salonul de Motociclete, Accesorii si Echipamente, Bucuresti a ajuns la cea de-a XI-a editie”.

http://www.smaeb.ro/

Apoi am căutat un site de vânzare de motociclete

http://www.bestbike.ro

http://www.facebook.com/pages/Bestbike/175648705798609

Cred că avem nevoie și de echipament:

http://www.motor-bike.ro/motor-bike-ro/eshop/11-1-CHOPPER

Acum că ne-am echipat Motoflash devine sursa noastră de știri:

http://www.motoflash.ro/

Avem nevoie și de câțiva îndrumători în noua noastră pasiune:

http://chopperacademy.ro/home.html

În cazul în care ni se strică ceva:

http://www.motovip.ro/informatii/info-1.htm

motoVIP.ro este NUMAI magazin on-line!
Comenzile se preiau exclusiv online.
Ambulanta moto:
http://www.motovip.ro/informatii/info-1.htm
Telefon: 0724 228 200
service@srvmoto.ro
Adresa atelierului este:
Aleea Capidava nr. 56 – 64
Zona Pod Fundeni
Site oficial:http://www.ambulantamoto.ro/
Revista Veteran:
http://www.veteran.ro/contact

 s.c. VETERAN MEDIA s.r.l.

Calea Clujului nr.113, Oradea, BihorCod postal: 410522

CIF: RO. 24862550,  nr inregsitrare in registrul comertului   J05/2998/2008

IBAN: RO26.RNCB.0032.1065.7003.0001      BCR ORADEA            RON

IBAN: RO96.RNCB.0032.1065.7003.0002      BCR ORADEA            EURO

Pentru informatii referitoare la revista Auto-Moto Veteran apelati cu incredere la membrii echipei Veteran:

Nemeti Attila Csaba+40 744 517 146

Skype ID

Predoi Daniel

678 343 8032

Sim Dorel

+40 747 898 846

director, marketing, vănzări, tehnicoffice@veteran.ro

civilwar4

contributor editor

daniel@veteran.ro

distribuţie

office@veteran.ro

Imagine

De ce este România altfel?

Lucian Boia, profesor la Facultatea de Istorie din cadrul Universității București, încearcă încă o dată cu o nouă scrierea să aducă la cunoștința poporului român stadiul în care se afla țărișoara noastră dragă.Oare de ce se spune despre noi că suntem cu 100 de ani în urma altor țări?Cartea ”De ce este România altfel?”, apărută în anul 2012,  încearcă să răspundă tocmai la o astfel de întrebare pusă sub o altă formă, acesta este singura diferență.

Pas cu pas autorul cărții dezvăluie ceea ce este de fapt și de drept poporul român, de la formare și până în prezent că doar ”Prezentul este opera trecutului”, așa cum spune Lucian Boia.Greu de acceptat aș spune eu de către majoritatea românilor.Mulți dintre noi ne credem naționaliști, luptăm pentru țara în care trăim, dar știm oare de unde am apărut?Cât oare suntem dispuși să luptăm pentru patrie și cât suntem dispuși să lăsăm de la noi pentru binele României?

Carte începe cu un capitol intitulat ”Întârzierea”.Să fie acesta oare un apropo că am început ca țară cu un pas în urma celorlalte?Se pare că da.Noi ne-am format târziu ca popor, ne-am delimitat cu greu frontirele și de câte ori a fost nevoie am renunțat la părți din țara noastră în favoarea dușmanilor care ne doreau bogăția.Domnitorii care ne-au condus, înălțau biserici, că doar noi suntem un popor creștin-ortodox.De ce să investescă în urbanizare? Oricum ne aflam cu mult sub media Europei Occidentale din punct de vedere al dezvoltării așezărilor.Orașele noastre erau cu populație majoritară neromână.Meșteșugurile și comerțul germanilor, ungurilor, maghiarilor, grecilor, evreilor ne-au mai salvat și și-au pus amprenta asupra arhitecturii țării noastre.

Limba română este o limbă romanică, dar cea mai puțin latină dintre toate limbile, cu o puternică încărcătură slavă.Sarmaua pe care cu toții o știm drept o mâncare specific românească este un cuvânt de origine turcească.

Intelectualii României

Elita românescă s-a școlit în străinătate sau în ce mai rău caz a preluat modele din alte țări.Au renunțat la îmbrăcămintea orientală și au trecut la veșminte europene, au renunțat la greacă pentru franceză.Cel mai clar exemplu de preluare a unor modele a fost chiar Constituția.În 1866 noi am vrut să devenim ”Belgia orientului„ și am imitat pur și simplu Constituția Belgiei din 1831 deși nu aveam nimic în comun cu acestă țară industrială și liberală.Așa ne-a plăcut nouă să fim niște imitatori fără principii, fără să ne pese măcar un pic de urmașii noștri care așa cum vedem în zilele de azi umflă cozile aeroporturilor ca să scape de țara asta.

Avem ceva românesc în ce ne înconjoară?

Ateneul român, edificiul simbolic al Bucureștiului a fost contruit de un francez.Nu am fost oare în stare să clădim ceva cu mânuțele nostre de popor harnic?Bucureștiul care s-a vrut micul Paris a fost construit de arhitecți străini, francezi în special.Din totdeauna am suferit de un complex de inferioritate, ne-am vrut un popor democrat care a căzut în comunism.Am vrut să fim recunoscuți de celelalte țări, să avem o economie, dar am sărăcit mai rău decât eram, și cu sufletul și cu trupul.Obișnuința este cuvântul care ne caracterizează.Supunerea într-o oarecare măsură pentru că am vrut să ne supunem regulilor, dar tot ce am vrut noi am făcut din ele.Poate Comunismul ne-a făcut să gândim una și să spunem alta tot din cauza supunerii față de Putere.Suntem oare fățarnici?

Nu ne-a schimbat cu nimic Revoluția.Am ales tot comuniști care după o zi pe alta s-au dat mari salvatori și iubitori de patrie.Suntem oare dornici de schimbare?Ne dorim cu adevărat asta?Poate că nu.Vorbim pe la colțuri, suntem nemulțumiți însă nu avem o voce colectivă pentru aceste nemulțumiri.Ce vedem noi astăzi la Universitate sunt proteste?Proteste pentru ce, ce ne dorim de fapt nu știu câți dintre cei care erau în stradă știau despre ce este vorba.Poate doar veșnicul Cezărică, omul acela îmbrăcat în alb care nu-l mai vrea pe Traian Băsescu are ceva de spus, restul stau ca să-i vadă familia la televizor.

Ce ne reprezintă astăzi?Un prim-ministru care are o lucrare de doctorat plagiată, care este nemulțumit de Traian Băsescu și de prietenia acestuia cu Angela Merkel, un brand de țară pentru care am plătit mult și care este de fapt o frunză.Și un copil de grădiniță desena o frunză mai frumosă sau poate că așa văd cei de la putere România, ca o frunză care se lasă în bătaia vântului.

Ce este România astăzi?”O țară care se încăpățânează să fie altfel”.Altfel decât ce sau decât cine?Avem vreun reper?Poate doar tinerii care știu că vor să părăsescă țara și basta.Avem particularități, dar nu suficiente să ne ajute să mergem pe drumul cel bun și nu pe alături.

Primul interviu, un gând în plus

La o zi după primul interviu serios la care am participat stau și mă gândesc dacă sunt sau nu împăcată cu mine și cu ceea ce vreau să fac în continuare. Sunt mulțumită de felul în care m-am descurcat, de cum am răspuns la întrebările care mi-au fost adresate, dar întotdeauna există un dar. Nu știu și nu înteleg dacă eu chiar am o problemă cu stima de sine. Am refuzat categoric să pun poză în curriculum vitae, lucru pe care l-a remarcat și angajatorul. Cred că ceea ce îmi lipsește este încrederea în mine deși nu am vrut să recunosc asta la interviu.

Vreau să cred că am suficiente cunoștințe încât să fac față unei discuții cu persoane din diferite domenii de activitate, cu nivele de educație diferite.Atunci de unde vine acestă neîncredere?

Poate sunt doar frustrări ale vârstei, sper să mai cresc. Pentru a reuși avem nevoie de încredere căci de aici derivă toate celelalte. Cu ce drept să cerem sau să dorim ceva dacă nu suntem împăcați cu noi? Ce pretenții să avem de la ceilalți dacă uităm ce suntem noi și cât ar trebui să ne apreciem fiecare dorință, greșeală sau succes.

Una peste alta, chiar dacă o să fiu acceptată sau nu, de la acest interviu am învățat ceva. Neîncrederea în propria persoană este depistată ușor de ceilalți, iar pe noi nu ne ajută cu nimic. Din contră nu avem de ce să îi judecăm că nu ne acordă credit și nu ne iau în seamă.

Bloguri care mi-au atras atenția

Răzvan Pascu

Articol

În articolul despre Sri Lanka, Răzvan Pascu, un pasionat de călătorie, și-a făcut cunoscută opinia despre acest oraș pe care l-a vizitat de curând.Este un articol documentat, dar trebuie menționat că el nu a preluat articolul din  alte surse, ci a descris impresia lui despre ce a văzut în acele locuri.

A descris Sri Lanka în fiecare zi a călătoriei sale acolo. Este un articol destul de lung, dar nu are o introducere plictisitoare. A explicat de la început ce urmează să dezvăluie.

În textul său are bolduit de câteva ori Sri Lanka, oraș pe care îl descrie.Are și o comparație cu Cambodgia (despre care  a scris un articol către care are făcut link).Textul său nu are nevoie de liste în care să-și ordoneze ideile, este o descriere a unui loc pe care l-a vizitat.Are link către articolul introductiv despre Sri Lanka și nu are greșeli gramaticale. Textul nu are intertitluri, dar din punctul meu de vedere nu este o greșeală pentru că textul este lizibil și așa.Paragrafele sunt scurte, deci textul este ușor de scanat de către ochiul cititorului.Tag-urile sunt relevante pentru text.Fotografiile necesare unui astfel de text în care se descriu impresii de călătorie aveau nevoie să fie organizate într-o galerie foto pentru că sunt multe.Are un stil detașat, recunoște în alte articole că nu se consideră un expert, ci doar un om pasionat de călătorii și care a făcut și ceva bani din asta.

Andreea Ursu-Tomata cu scufiță

Mi-a plăcut acest articol pentru că-i împărtășesc părerea Andreei. Așa cum descrie chiar ea acest blog, „extrem de subiectiv și incredibil de personal”, mie îmi place cum scrie și cum își face cunoscută opinia.Din comentariile pe care le-am văzut la acest articol nu doar eu sunt de acord cu ceea ce scrie.

Spre deosebire de Răzvan Pascu, Andreea scrie cu diacritice, lucru care mă încântă. Si-a expus părerea în acest aricol, s-a documentat. A pus în articol un exemplu, a căutat termenii și condițiile Facebook referitoare la aceste concursuri cu like și share.Articolul nu este lung, are link-uri spre acest fel de concursuri. A făcut link și spre un alt articol mai documentat decât al ei, are termenii mai importanți cu bold.Articolul ei nu avea nevoie de intertitluri pentru că are paragrafe scurte, fiecare aducând o ideea nouă, deci este un text lizibil și nu este deloc greu de parcurs.Nu are greșeli gramaticale, iar în final incită oarecum cititorii la comentarii.Scrie despre ceea ce îi place, dar și despre ceea ce o nemulțumește și nu are o reținere în a publica opinia sa despre lucruri care se întâmplă în lumea în care trăim.

Copila blondă-Și blondele gândesc

Acest articol mi-a plăcut pentru că în ciuda dimensiunilor sale are cuvinte puternice și de impact. Și acest articol este scris cu diacritice, ne dezvăluie lucruri despre autoarea sa și are o introducere mică, dar care te îndeamnă să citești, ca și titlul de altfel. Textul are patru paragrafe scurte, concise, care dezvăluie o trăire cu care se pot identifica multe femei.Nu are greșeli gramaticale. Prin stilul ei de scris, transmite cumva încrederea de care multe cititoare poate au nevoie.Comentariile nu sunt multe, dar toate sunt de acord cu opinia autoarei.

 

 

 

 

Bursele Erasmus prin ochii studenților

Joi, 18 aprlie 2013, la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării(FJSC) de la Universitatea din București au avut loc cele două probe pentru a obține o bursă Erasmus.Am stat și eu printre candidați și în mod ciudat am simțit emoțiile lor.Era agitație mare, telefoanele sunau, iar parinții de la celălalt capăt al telefonului își încurajau copiii.Părerile erau împărțite, informațiile nu erau aceleași pentru toți.Erau câțiva care depuseseră dosar la întâmplare și care au fost sunați de profesorii coordonatori Erasmus pentru a se prezenta la probe.În continuare o să vă ofer câteva informații de la studenți care se află în ”poziții diferite”  în învățământul universitar.

O șă plec în scrierea acestui articol de la informațiile pe care le-am primit din rândul candidaților Facultății de Jurnalism, pentru că despre ei am scris în randurile de mai sus.M-am întrebat de multe ori ce fel de subiecte se dau pentru un astfel de ”examen”.

De la Ioana Constantin, studentă în anul 2, la specializarea Jurnalism, am aflat că la proba scrisă au avut de redactat un text pe subiectul: ”2013-Anul European al Cetățeanului.Cerințele nu au fost deloc complicate.Era vorba de o argumentare în care să răspunzi la următoarele întrebări: Ce înseamnă asta pentru tine? Ce ai face pentru asta în domeniul în care studiezi?.” La proba de interviu li s-au pus întrebări tot în acestă direcție, ”dacă drepturile lor de cetățeni europeni sunt respectate și s-a mai discutat despre reclama de la televizor cu cetățeanul european”, a mărturisit o studentă care tocmai ieșise de la interviu.

Notele s-au obținut pe loc, iar studenții nu mai erau stresați când au aflat că sunt 18 locuri disponibile în facultate pentru aceste burse, iar ei sunt în număr de 15, acesta fiind un semn că ar putea pleca toți cu o bursă Erasmus.Probele s-au susținut în limba engleză, franceză sau spaniolă, în funcție de țara pentru care au aplicat.

O studentă de la Master mi-a spus că ai posibilitatea să înveți limba țării pentru care ai aplicat dacă ajungi cu o lună înainte de începerea cursurilor.Este un curs special pentru studenții Erasmus oferit de Facultatea-gazdă.

Dacă mai devreme am aflat care sunt probele pe care le-au avut de susținut candidații, acum o să vedem bursa Erasmus și prin ochii Laurei Cristescu, și ea studentă la Jurnalism, Universitatea din București, dar care este deja plecată la o facultate din Turcia.Ea a plecat fără să știe mai nimic despre aceste burse.Si-a găsit singură loc de cazare și si-a aflat drepturile de student Erasmus de la cei pe care i-a cunoscut acolo. ”Ideea e că Facultatea/Universitatea nu ne-a spus nimic despre asta, nimic de genul: dacă aveți probleme vă duceți la X-ulescu.Drepturi, am aceleași drepturi ca și studenții de aici, am abonament pentru transport la jumătate, carduri de muzeu, reduceri pentru studenți.Am dreptul la îngrijire medicală de urgență, doar urgență, pentru restul mi-am făcut asigurare de sănătate.Ca să am dreptul de a locui mai mult de trei luni aici a trebuit să îmi fac permis de ședere.Dacă am probleme pot apela la Consulatul României.Toate astea le-am aflat prin oamenii pe care i-am cunoscut .Ei nu ne-au zis nimic de acasă.

Dacă doamna Mirela Lazăr, coordonator burse Erasmus la FJSC, se întreba miercuri, când am sunat-o să îmi dea câteva detalii despre aceste burse, de ce este primul an în care nu s-au completat locurile, poate că Laura ne-a oferit un răspuns. ”Ei nu ne-au zis nimic de acasă.”

O altă studentă de pe o altă poziție în învățământul universitar, o altă părere.Am aflat opinii de la o candidată pentru bursă Erasmus, de la o studentă deja plecată cu o astfel de bursă, de la un coordonator Erasmus dintr-o facultate, acum o să aflăm cum se vede acest lucru prin ochii Florentinei Crușitu, studentă și ea la FJSC, anul 2, care este Reprezentantă de An și președinta Asociației Studenților la Comunicare.Am intrebat-o dacă ei ca asociație se ocupă cumva și de studenții Erasmus veniți cu burse la Facultatea de Jurnalism.Răspunsul ei a venit repede și deschis:”Ca Asociație a Studenților FJSC, apărăm și interesele celor care vin cu burse Erasmus.Sunt tot studenți ai facultății, chiar dacă pe o anumită perioadă de timp.Le apărăm drepturile, care sunt aceleași ca și ale celorlalți și îi susținem în aplicarea pentru diverse proiecte.”

Carta Studentului Erasmus este o broșură unde o să găsiți nu numai drepturile studenților care aplică pentru burse, ci și care vor fi obligațiile lor.

Toate părerile de până acum au fost de la studenți și profesori dintr-o facultate de stat.Cum se văd bursele Erasmus prin ochii studenților de la o facultate privată? La ei lucrurile se văd altfel după cum ne-a mărturisit Cristina Muntean, studentă în anul 2 la Facultatea de Științe Economice, Specializarea Finanțe Bănci, din cadrul Universității Nicolae Titulescu.La ei în Universitate s-a organizat un curs de informare pentru doritorii unei burse Erasmus.Cristina a participat la un program de instruire pentru Cehia.Lor li s-a vorbit despre organizații care să îi ajute să se acomodeze în țara respectivă.Li s-a mai spus că se vor organiza excursii pentru a cunoaște nu doar orașul în care se află Universitatea pentru care au aplicat, ci și împrejurimile.Cei care pleacă sunt puși în legătură cu Ambasada României din țara respectivă și că organizațiile studențești internaționale se ocupă de informare.Aceste organizații au sedii și în România, de exemplu: Asociația Studenților la Universitatea din București.

După cum se poate vedea cu ochiul liber că la o facultate privată informațiile sunt detaliate și la îndemâna studenților, tot Cristina ne-a spus că suma de bani pe care un student o poate primi atunci când pleacă la studii cu o bursă Erasmus, este cuprinsă între 300-500 de euro și este o sumă fixă, dar că datorită programului mai lejer de la o facultate din străinătate, în comparație cu România, au fost informați că timpul îți permite să-ți iei și un loc de muncă part-time dacă banii pe care îi primești nu sunt suficienți.

Studenție.ro ne oferă câteva importante soluțiile financiare pentru bursierii Erasmus.

Ministerul Educației nu a vrut să-mi comunice care este numărul de studenți care au plecat din România cu burse Erasmus și am aflat care este și motivul.Ultimul comunicat de presă referitor la numărul de studenți români care au aplicat pentru aceste burse a fost dat pe data de 15 octombrie 2002.(comunicat de presă).Se pare că la cursul de informare de la Universitatea Nicolae Titulescu temele s-au făcut temeinic și candidații sau posibilii candidați care au participat la acest curs au beneficiat și de acest fel de date.Din 1987 până în prezent au fost 2 milioane de studenți români care au aplicat pentru acestă bursă, deci România are zeci de ani de experiență în acest domeniu, dar cred că lipsa de organizare a facultăților din țara noastră le lasă un gust amar tinerilor doritori de studii în strainătate și preferă să îngroașe rândurile celor care studiază în alte țări pe cont propriu, cu ajutorul familiilor desigur.

Articol de prin presa online românească

http://gen90.net/inchisoarea-creativitatii/#more-5001

Unde a dispărut creativitatea?, acesta este și întrebarea mea.

Am ales acest articol din Revista Gen90 pentru că îmi plac scrierile acestor tineri care au gandit-o ca o revistă pentru generația anilor 90”.Este și generația mea și citesc articolele cu plăcere, sunt scrise cu devotament și cel mai mult mă bucură să văd că în România cineva se mai preocupă de viitorul culturii, al societății, al lumii în care trăim.

Îmi plac articolele din toate categorii, îmi place că în acestă revistă își găsesc locul și interviurile, gen de presă din ce în ce mai puțin întâlnit pe la noi, îmi place abordarea subiectelor.

Seminarul de Jurnalism Online, sau mai degrabă domnul profesor care predă acest seminar, m-a făcut să îmi pun niște întrebări legate de studenții Facultății de Jurnalism, pentru ei îmi sunt cel mai la îndemână de analizat.Am citit câteva articole pe blogul dumnealui și cred că are dreptate.Oare ce se așteaptă la terminarea studiilor?Doar salarii mari pentru o muncă cât mai puțină?Subiecte care să le fie servite pentru a scrie un articol?Ce îi preocupă pe studenți?

Articolul pe care l-am ales este scris bine.Dacă ne gândim puțin la informația pe care o conține realizăm că tinerii sunt din ce în ce mai închiși în limitele tehnologiei.Fără orizonturi, fără planuri, fără dorințe, din ce în ce mai mulți studenți trăiesc în lumea virtuală și robotizată.

Titlul reflectă ceea ce articolul deslușește în paragrafele lui.Întrebarea din primul paragraf își găsește răspunsul în rândurile care urmează.

Articolul conține și o fotografie a cărei sursă este precizată.Opinia Violetei Dobre, cea care a realizat articolul este detaliată cu exemple clare și concise.Articolul nu este lung de aceea nu are inter-titluri.Paragrafele nu au fraze greoaie, sunt concise, sunt scrise cu bold informațiile care de fapt reprezintă pilonii articolului.Spațiul dintre paragrafe este suficient de mare pentru ca articolul să fie lizibil.

Titlul și lead-ul te ajută încă de la început să-ți conturezi traseul pe care autoarea vrea să-l urmeze.Poți renunța încă de la primele fraze dacă tu, ca cititor, crezi că este un articol care nu te interesează.

Este un text ușor de parcurs, cu informații reale din viața noastră de zi cu zi la care poate nu ne gândim tot din cauza lumii în care trăim.Mie mi-a făcut plăcere să citesc acest articol deși am rămas puțin pe gânduri când l-am terminat de parcurs.Este trist să vedem cu alți ochi societatea în care trăim, dar este mai sănătos să fim conștienți de ea.

O motocicleta diferită decât cea ”de fabrică”

Povestea motocicletelor Chopper în România a plecat de la oameni dornici de a avea ceva diferit față de ceea ce există pe piață.Ca orice lucru care este făcut, gândit și pus în practică de tine, mulți au ales să-și regândescă ei propriile motociclete pentru ca atunci când ieșeau la plimbare, motocicleta să aibă ceva altfel decât a colegului de traseu.
Ce înseamnă de fapt o motocicletă Chopper?
“Chopper-ul” este un tip de motocicletă care a rezultat fie din modificarea designului unei motociclete originale de serie (de aici și termenul ”to chopp ”– a tăia, respectiv a tăia în bucați), sau construită din diverse componente. Trăsăturile caracteristice ale unui Chopper sunt formele alungite ale cadrului. Pentru a obține “lungirea” părții frontale a motocicletei, constructorii au înclinat porțiunea frontală a cadrului pentru a permite atașarea unei furci mult mai lungi. Un alt aspect unic pentru chopperele autentice este înlaturarea completă a suspensiei posterioare, caracteristică care reprezintă o provocare pentru conducerea unui Chopper și totodata oferă o călătorie mai “zgâlțâită“, scriu cei de la zona3d.ro.
”Micii ingineri” proiectanți în România lui Ceaușescu
”Era perioada în care toți aveam motociclete ” comuniste”, cum le zicem azi, mărci în mare parte precum – IJ, Dnepr, Ural, MZ, Jawa, Mobra, Simson, etc. Modificările se făceau fie pe la un prieten mai priceput, fie în garajul sau curtea proprie”, mărturisește Cioranu Licinius Cristian, președintele Organizației Non-guvernamentale Moto Sapiens din Drobeta Turnu Severin.Tehnicile de modificare erau mai mult estetice, se inventau, se foloseau materiale din cele mai ciudate. Capace de spray Harley Davidson- deveneau un “super ornament” pe motocicletă. Folosirea roților de mașină în locul celor de motocicletă , tăierea si unirea a două rezervoare moto pentru obținerea unuia mai mare și mai stilizat.Furtunele de duș , cele nichelate erau folosite pentru mascarea cablurilor de frâna / ambreiaj și a instalației electrice.
Modificări cu probleme
În timp ce multă lume percepe Chopperele ca fiind doar un rezultat cu scop estetic, aceste modificări realizate chiar de către proprietari duceau la reale probleme cum ar fi ruperea motocicletei în două, sau desprinderea roților.Perioada anilor 1985-2000 a fost cea mai frumoasă și mai plină de peripeții pentru proprietarii motocicletelor Chopper din România.Inspirația în timpul modificării motocicletei nu era de cele mai multe ori la capacitate maximă și astfel ducea la aventuri mai mult sau mai puțin amuzante.Cum fiecare era mândru de lucrarea sa nu se mai punea problema că se ajungea până la repararea motocicletei pe marginea drumului sau că nu erau foarte fiabile.
Profilul persoanelor care preferă motocicletele Chopper
”Aceste motociclete sunt mai scumpe, ca orice alt lucru care nu este fabricat în țara nostră”, mărturisește Dan Larry Marinescu, web masterul de la chopperacademy.ro.Tot acesta spune că s-ar putea scrie câteva cărți despre Choppere și oamenii care le conduc.
Majoritatea celor care care preferă acest tip de motocicletă sunt oameni care sunt descriși de libertate, nonconformism, rebeliune, chiar nebunie în sensul frumos al cuvântului, persoane care în viața de zi cu zi sunt oameni normali.De cele mai multe ori cei care conduc un Chopper sunt văzuți ca niște ”bad boys” din cauza filmelor americane.
Ce însemnă călătoria cu o motocicletă Chopper?
”Chopperul reprezintă un mod și un stil de viață, în timp ce alte tipuri de motociclete sunt percepute doar ca mijloace de deplasare”, spune Cioranu Licinius Cristian. Aceste motociclete nu sunt de viteză, 100-180 de km/h, în schimb au o putere mai mare decât alte tipuri. Sunt concepute pentru a parcurge distanțe lungi, cu bagaje, având un confort mai mare și care oferă o poziție mai relaxantă pentru cel care conduce.
”Călătoria cu un chopper înseamnă relaxare, moderație, înseamnă să te bucuri de peisajul prin care treci. Nu destinația ori timpul în care ajungi la ea contează, cât călătoria în sine!”, afirmă Dan Larry Marinescu.

Previous Older Entries